Cuprins
Aloe vera este probabil cea mai faimoasă și răspândită plantă medicinală cu utilizare externă, locală. Sute de milioane de oameni o folosesc în diverse forme dela tratamente cosmetice la vindecarea arsurilor sau rănilor.
Aloe vera este folosită în tratamente naturiste încă din antichitate fiind menționată și în Noul Testament
(Ioan 19:39 Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe…. ).
Aloe Vera – descriere plantă
Aloe Vera este o plantă suculentă originară din Peninsula Arabică este larg răspândită în prezent în zonele tropicale și sub-tropicale și climatele aride. Aloe vera este cultivată în scopuri medicale, agricole sau pur decorative.
Aloe Vera este o plantă fără tulpini sau cu tulpini foarte mici, care crește până la 60–100 cm înălțime, răspândită prin mlădițe. Frunzele sunt groase și cărnoase, verzui până la gri-cenușiu, cu unele soiuri care prezintă floturi albe pe suprafețele tulpinii superioare și inferioare. Marginile frunzei sunt ondulate cu mici țepi.
Există, în prezent aproximativ 420 de specii de aloe în intreaga lume (sursa),dar cea mai răspândită și folosită este Aloe barbadensis Miller.
Ca și alte specii de Aloe, Aloe Vera formează micoriză arbusculară, o simbioză care permite accesului mai bun la substanțe nutritive minerale din sol.
Aloe vera – cultivarea plantei
Aloe vera a fost cultivat pe scară largă ca plantă ornamentală și medicinală. Specia este populară în rândul grădinarilor moderni ca plantă medicativă putativă și pentru florile, forma și suculența sa interesante. Această suculență permite speciilor să supraviețuiască în zonele cu precipitații naturale scăzute, fiind ideală pentru rockeries și alte grădini cu consum redus de apă.
Temperatura optimă a mediului de cultivarea a aloe vera trebuie să fie de peste 10 grade Celsius. Deși foarte ușor de cultivat și întreținut planta nu tolerează bine frigul și umiditatea excesivă.
Aloe vera este relativ rezistentă majorității insectelor și daunătorilor, totuși uneori are nevoie de ingrijire și protejare impotriva gândacilor și purecilor.
În ghivece, aloe vera necesită sol bine drenat, cu nisip și condiții luminoase, însorite. Plantele de aloe se pot usca dacă sunt expuse prea mult soare sau se pot strânge, ofili atunci când vasul nu drenează apa.
Aloe vera – compoziție chimică
Aloe vera este o plantă medicinală bogată în vitamine și minerale, ea însumând peste 75 de compusi chimici potențiali activi: vitamine, enzime, minerale, zaharuri, lignină, saponine, acizi salicilici și aminoacizi.
- Vitamine: aloe vera conține vitamina A (beta-caroten), vitamina C și E, care sunt antioxidanți. De asemenea, conține vitamina B12, acid folic și colină. Antioxidantul neutralizează radicalii liberi.
- Enzime: aloe vera conține 8 enzime: aliiaza, fosfatază alcalină, amilază, bradikinaza, carboxipeptidaza, catalază, celuloză, lipază și peroxidază. Bradicinaza ajută la reducerea inflamației excesive atunci când este aplicată pe piele local, în timp celelalte ajută la descompunerea zaharurilor și grăsimilor
- Minerale: aloe vera furnizează calciu, crom, cupru, seleniu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu și zinc. Mineralele sunt esențiale pentru buna funcționare a diferitelor sisteme enzimatice pe căi metabolice diferite și câteva sunt antioxidanți.
- Zaharuri: Aloe vera oferă monozaharide (glucoză și fructoză) și polizaharide: (glucomannane / polivinoză) Acestea sunt derivate din stratul de mucilagiu al plantei și sunt cunoscute sub numele de mucopolizaharide. Recent, o glicoproteină cu proprietăți antialergice, numită alprogen și compus antiinflamator nou, C-glucozil cromona, a fost izolată de gelul de Aloe vera
- Antrachinone: furnizează 12 antraquinone, care sunt compuși fenolici cunoscuți în mod tradițional ca laxative. Aloina și emodina acționează ca analgezice, antibacteriene și antivirale.
- Acizi grași: Aloe vera conține 4 steroizi vegetali; colesterol, campesterol, β-sisosterol și lupeol. Toate acestea au acțiune antiinflamatoare și lupeolul posedă, de asemenea, proprietăți antiseptice și analgezice.
- Hormoni: Auxine și giberereline care ajută la vindecarea rănilor și au acțiune antiinflamatoare.
- Alte substanțe : Aloe vera furnizează 20 din cei 22 de aminoacizi necesari organismului uman și 7 dintre cei 8 aminoacizi esențiali. De asemenea, conține acid salicilic( aspirina) care posedă proprietăți antiinflamatorii și antibacteriene. Lignina, o substanță inertă, atunci când este inclusă în preparate topice, îmbunătățește efectul penetrativ al celorlalte ingrediente pe piele. Saponinele care sunt substanțele cu săpun formează aproximativ 3% din gel și au proprietăți de curățare și antiseptice. (sursa)
Aloe vera – beneficii
Plecând de la compoziția chimică a plantei de aloe vera cercetătorii au relevat multiple beneficii pentru organismul uman.
Aloe vera – proprietăți vindecătoare
Glucomananul, un hormon de creștere, interacționează cu receptorii factorului de creștere a fibroblastului, stimulând astfel activitatea și proliferarea acestuia, care la rândul său crește semnificativ sinteza de colagen după administrarea de Aloe Vera local extern și orală. Într-un studiu de laborator efectuat pe soareci s-a constat că, după administrarea locală sau orală de aloe vera vindecarea ranilor de la nivelul pielii a cunoscut o rata de creștere (sursa)
Gelul de aloe vera nu doar că a crescut conținutul de colagen al plăgii, dar a modificat și compoziția de colagen și a crescut gradul de legătură încrucișată de colagen. Datorită acestui fapt, a accelerat contracția rănii și a crescut rezistența la rupere a țesutului cicatricial rezultat (sursa)
Totodată, cercetătorii au descoperit o sinteză crescută de acid hialuronic în țesutul de granulare a unei plăgi în curs de vindecare, după tratamentul oral sau local extern.(sursa)
Aloe vera – efect protector pentru piele
Cercetările au descoperit că gelul de aloe vera are un efect protector împotriva radiațiilor UV si gamma la nivelul pielii. (sursa)
Nu se cunoaște rolul exact al gelului de aloe vera și felul în care acesta actionează, dar în urma administrării gelului de aloe vera, în piele se generează o proteină antioxidantă, metalotioneină, care elimină radicalii hidroxil și împiedică suprimarea superoxidului. Acesta reduce producerea și eliberarea de citokine imunosupresoare și previne suprimarea indusă de radiațiile UV a hipersensibilității de tip întârziat. (sursa)
Acțiune antiinflamatorie
Recent a fost descoperită o noua substantă – C-glucozil – în compoziția plante de aloe vera. Această substanță se pare că care puternice efecte antiinflamatorii. Un teste de laborator realizat pe șoareci a reliefat că administrarea de aloe vera – in special aceasta substanță a avut același efect ca si hidrocortizonul, dar fără efecte secundare.(sursa)
Efecte benefice pentru sistemul imunitar
Alprogen, o substanță prezentă îngelul de aloe vera inhibă fluxul de calciu în mastocite, inhibând astfel eliberarea de histamină și leucotriene. Mastocitele sunt parte a sistemului nostru imun. Se produc în măduva osoasă şi de acolo trec în alte ţesuturi unde stau aproape de capilarele sangvine sau de nervi. (sursa)
Într-un studiu asupra șoarecilor care au fost anterior implantate cu celule de sarcom murin, acemananul din aloe vera a stimulat sinteza și a declașat un mecanism prin care au inițiat un atac imunitar care a dus la necroză și regresia celulelor canceroase. (sursa)
Mai mulți compuși cu greutate moleculară mică sunt, de asemenea, capabili să inhibe eliberarea radicalilor liberi din neutrofilele umane activate. Despre neutrofile citiși mai multe aici. Neutrofilele sunt celule albe din sânge care contribuie la combaterea infecțiilor.
Aloe vera are efecte laxative
Antrachinonele prezente din aloe vera sunt un laxativ puternic. Acestea cresc conținutul de apă intestinal, stimulează secreția de mucus și cresc peristaltismul intestinal- miscari sub forma de unde ale intestinului, provocate de contractia si relaxarea periodica a musculaturii netede a acestora, ducand la împingerea continutului lor. Miscarile peristaltice apar involuntar. (sursa)
Proprietăți antivirale și antitumorale
Aceste proprietăți se pot datora efectelor indirecte sau directe ale compușilro din aloe vera. Efectul indirect se datorează stimulării sistemului imunitar, iar efectul direct se datorează antrachinonelor. Alraina subtanță prezentă în aloe vera inactivează diferite virusuri, cum ar fi herpes simplex, varicela zoster și gripă. (sursa)
În studiile recente s-a dovedit că, o polizahară inhiba preveneastfel formarea de inițiatori de cancer. S-a raportat, de asemenea, că gelul de aloe vera are un posibil beneficiu al utilizării în chimioprevenția cancerului. (sursa, sursa 2)
Aloe vera – proprietăți de hidratare și anti-îmbătrânire
ALoe vera prin polizaharidele sale ajută la meținerii umidității pe piele. Aloe vera stimulează fibroblastul care produce fibrele de colagen și elastină făcând pielea mai elastică și mai puțin încrețită. De asemenea, are efecte de coeziune asupra celulelor epidermice făinoase superficiale prin lipirea acestora, ceea ce face pielea mai moale.
Aminoacizii înmoaie, de asemenea, celulele de piele întărită și zincul acționează ca un astringent pentru a strânge porii. Efectele sale hidratante au fost studiate și în tratamentul pielii uscate asociate cu expunerea profesională, unde mănușile cu gel de aloe vera au îmbunătățit integritatea pielii, scad aspectul ridurilor fine și scade eritemul (sursa)
Proprietăți antiseptice
Aloe vera conține 6 agenți antiseptici: Lupeol, acid salicilic, azot de uree, acid cinamic – prezent și în scorțisoară, fenoli și sulf. Toate au acțiune inhibitoare asupra ciupercilor, bacteriilor și virusurilor.
Aloe vera – Efecte secundare
Aloe vera aplicata local extern: Poate provoca roșeață, arsură, senzație de înțepături și dermatită generalizată rar la persoanele sensibile. Reacțiile alergice se datorează mai ales antrachinonelor, cum ar fi aloina și barbaloina. Cel mai bine este să îl aplicați mai întâi pe o zonă mică pentru a testa eventualele reacții alergice.
Administrare Orală: Aloe vera poate avea efecte secundare precum crampe abdominale, diaree, urină roșie, hepatită, dependență sau agravarea constipației. S-a raportat că utilizarea prelungită crește riscul de cancer colorectal. Efectul laxativ poate provoca dezechilibre electrolitice (niveluri scăzute de potasiu).
Aloe vera contraindicații:
Aloe vera este contraindicat în cazurile de alergie cunoscută la plante din familia Liliaceae.
Sarcina și alăptarea: aloe vera orală nu este recomandată în timpul sarcinii, datorită stimulării teoretice a contracțiilor uterine, iar la mamele care alăptează, poate provoca dureri gastro-intestinală la sugarul care alăptează.
Aloe vera – Interacțiuni
Aplicarea aloe pe piele poate crește absorbția cremelor de steroizi, cum ar fi hidrocortizonul. Acesta reduce eficacitatea și poate crește efectele adverse ale digoxinei și digitoxinei, datorită efectului său de scădere a potasiului.
Utilizarea combinată de Aloe vera și furosemidă poate crește riscul de epuizare a potasiului. Scade nivelul de zahăr din sânge și, prin urmare, poate interacționa cu medicamentele hipoglicemice orale și cu insulina.
Așadar pentru bolnavii de diabet este recomandat să consulte medicul înainte de a folosi sau administra produse pe bază de aloe vera.
Concluzii
Aloe vera este o plantă medicinală remarcabilă, plină de minerale și vitamine benefice pentru organismul uman.
Beneficiile administrări de aloe vera în diverse forme (local extern sau oral) au fost dovedite prin studii clinice. Cele mai cunoscute beneficii fiind, efectele de hidratare si anti-îmbătrânire ale pielii, efectele antiinflamatorii, imbunătățirea sitemului imunitar, proprietăți anticanerigene și efecte laxative.
Astfel, deși Aloe vera are un spectru larg de beneficii și utilizări, unele dintre ele ar putea fi mituri, iar unele dintre ele ar putea fi adevărate magii. În viitor, sunt necesare studii controlate care să dovedească eficacitatea Aloe vera în diferite condiții.
Cu toate beneficiile aloe vera pentru organism trebuie știți că aloe vera are și contraindicații și poate interacționa cu diferite medicamente.
Articolul are rol pur informativ și nu reprezintă sau substituie un consult medical sau un tratament medical prescris de un specialist.
