Cuprins
Sarea, cunoscută și sub numele de clorură de sodiu, este formata din aproximativ 40% sodiu și 60% clorură. Sarea da gust alimentelor și este folosit ca liant și stabilizator. Este, de asemenea, un conservant alimentar, deoarece bacteriile nu pot prospera în prezența unei cantități mari de sare – vezi muraturile.
Corpul uman necesită o cantitate mică de sodiu pentru a conduce impulsurile nervoase, a contracta și relaxa mușchii și a menține echilibrul adecvat al apei și mineralelor. Se estimează că avem nevoie de aproximativ 500 mg de sodiu zilnic pentru aceste funcții vitale. Dar prea mult sodiu în dietă poate duce la hipertensiune arterială, boli de inimă și accident vascular cerebral. De asemenea, poate provoca pierderi de calciu, dintre care unele pot fi extrase din os. Majoritatea oamenilor consumă cel puțin 1,5 lingurițe de sare pe zi, sau aproximativ 3400 mg de sodiu, care reprezinta mult mai mult decât are nevoie corpul nostru.
Sarea – cantitați recomandate
Autoritatile medicale afirmă că nu există suficiente dovezi pentru a stabili o dietă recomandată sau un nivel de toxicitate pentru sodiu (în afară cazurilor de risc de boli cronice). Din această cauză, nu a fost stabilit un nivel minim admis maxim tolerabil (UL); un UL este aportul zilnic maxim care este puțin probabil să provoace efecte dăunătoare asupra sănătății.
Liniile directoare pentru aporturile adecvate (AA) de sodiu au fost stabilite pe baza celor mai scăzute niveluri de aport de sodiu utilizate în studiile controlate aleatoriu care nu au arătat o deficiență, dar care au permis, de asemenea, un aport adecvat de alimente nutritive care conțin sodiu în mod natural. Pentru bărbați și femei cu vârsta de 14 ani și mai în vârstă și pentru femeile însărcinate, AA este de 1.500 de miligrame pe zi.
De asemenea, a fost stabilit un aport de reducere a riscului de boală cronică (RRBC), pe baza dovezilor beneficiului unui aport redus de sodiu pe riscul bolilor cardiovasculare și al tensiunii arteriale crescute. Reducerea aportului de sodiu sub RRBC este de așteptat să scadă riscul de boli cronice la populația care în general este sănătoasă. RRBC mentioneaza 2.300 de miligrame pe zi ca cantitate maximă de consumat pentru reducerea bolilor cronice la bărbații și femeile cu vârsta de 14 ani și la femeile în vârstă și gravide. Majoritatea oamenilor din SUA consumă mai mult sodiu decât liniile directoare AI sau CDRR
Sodiu și sănătate
La majoritatea oamenilor, rinichii au probleme cu menținerea excesului de sodiu din sânge. Pe măsură ce se acumulează sodiu, corpul se ține sa rețină apă pentru a dilua sodiul. Acest lucru mărește atât cantitatea de lichid din jurul celulelor, cât și volumul de sânge din sânge. Creșterea volumului de sânge înseamnă mai multă muncă pentru inimă și mai multă presiune asupra vaselor de sânge.
În timp, activitatea și presiunea suplimentare pot rigidiza vasele de sânge, ducând la tensiune arterială crescută, atac de cord și accident vascular cerebral. De asemenea, poate duce la insuficiență cardiacă. Există unele dovezi că prea multă sare poate afecta inima, aorta și rinichii fără a crește tensiunea arterială și că ar putea fi dăunătoare și oaselor.
Aflați mai multe despre riscurile și bolile legate de consumul de sare și sodiu:
Boli cardiovasculare
După efectuarea unei analize a cercetărilor cu privire la sodiu, Institutul de Medicină a concluzionat că reducerea aportului de sodiu scade tensiunea arterială, dar dovezile unui risc scăzut de boli cardiovasculare (BCV) sunt neconcludente.
Este clar, totuși, că tensiunea arterială crescută este principala cauză a BCV. Acesta reprezintă două treimi din toate accidentele vasculare cerebrale și jumătate din bolile de inimă. În China, hipertensiunea arterială este principala cauză a deceselor care pot fi prevenite, fiind responsabilă de peste un milion de decese pe an.
Poate exista o componentă genetică a aportului de sare, deoarece oamenii răspund diferit la consumul scăzut de sodiu. Cei care sunt „sensibili la sare” au cele mai mari scaderi ale tensiunii arteriale după ce au urmat o dietă redusă cu sodiu. Cei care sunt „rezistenți la sare” nu experimentează aceste modificări chiar și cu creșteri semnificative ale aportului de sodiu. Studiile au constatat că femeile mai mult decât bărbații, persoanele cu vârsta peste 50 de ani, afro-americanii și cei cu o tensiune arterială inițială mai mare răspund cel mai mult la reducerea aportului de sodiu.
Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi pentru a face concluzii puternice cu privire la grupuri specifice care pot fi rezistente la sare; dovezile generale susțin un beneficiu al limitării aportului de sodiu pentru toată lumea, chiar dacă cantitatea optimă țintă nu este clară.
Cercetările observaționale și clinice au constatat că aporturile mai mari de sodiu sunt asociate cu boli cardiovasculare și decese asociate.
Boli renale cronice
Boala renală cronică împărtășește factorii de risc cu bolile cardiovasculare, hipertensiunea arterială fiind un factor de risc major pentru ambele. Sensibilitatea la sare este raportată ca fiiid mai răspândită la pacienții cu boli renale cronice datorită capacității reduse de a excreta sodiu, care poate duce la creșterea tensiunii arteriale.
Deși există dovezi care leagă aportul ridicat de sodiu de tensiunea arterială crescută, nu există dovezi adecvate că un consum scăzut de sodiu protejează sau provoacă rezultate mai bune ale bolii renale cronice decât un consum moderat de sodiu.
O revizuire sistematică a pacienților diagnosticați cu boli renale cronice a constatat că aporturile ridicate de sodiu mai mari de 4.600 mg pe zi au fost asociate cu progresia BRC, dar aporturile scăzute de sodiu mai mici de 2.300 mg pe zi nu au avut niciun efect semnificativ în comparație cu aporturile moderate de sodiu de 2.300- 4.600 mg pe zi.
Osteoporoza
Cantitatea de calciu pe care corpul o pierde prin urinare crește odată cu cantitatea de sare pe care o consumați. Dacă cantitatea de calciu este redusă în sânge, se poate scurge din oase. Așadar, o dietă bogată în sodiu ar putea avea un efect suplimentar nedorit – boala de subțiere a oaselor cunoscută sub numele de osteoporoză.
Un studiu efectuat la femeile aflate în postmenopauză a arătat că pierderea densității osoase a șoldului în doi ani a fost legată de excreția urinară de sodiu de 24 de ore la începutul studiului și că legătura cu pierderea osoasă a fost la fel de puternică ca aceea pentru aportul de calciu.
Alte studii au arătat că reducerea aportului de sare determină un echilibru pozitiv de calciu, sugerând că reducerea aportului de sare ar putea încetini pierderea de calciu din os care apare odată cu îmbătrânirea.
Cancer
Cercetările arată că un aport mai mare de sare, sodiu sau alimente sărate este legat de o creștere a cancerului de stomac. Fondul Mondial de Cercetare a Cancerului și Institutul American de Cercetare a Cancerului au ajuns la concluzia că sarea, precum și alimentele sărate și sărate, sunt o „cauză probabilă a cancerului de stomac”.
Surse de sodiu naturale
Sodiul nu este, în general, un nutrient pe care trebuie să îl căutați; se găsește în nenumarate surse naturale. Aproape orice aliment neprelucrat, cum ar fi fructele, legumele, cerealele integrale, nucile, carnea și alimentele lactate este sărac în sodiu. Majoritatea sării din dietele noastre provine din alimente preparate comercial, nu din sare adăugată la gătit acasă sau chiar din sare adăugată la masă înainte de a mânca.
Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, primele 10 surse de sodiu din dietele noastre includ: pâine / chifle; pizza; sandvișuri; mezeluri / mezeluri; supe; burritos, tacos; gustări sărate (chipsuri, popcorn, covrigi, biscuiți); pui; brânză; ouă, omlete.
Semne de deficit și intoxicare
Deficiența
Un deficit de sodiu este rar, deoarece sarea este atât de frecvent adăugata la o mare varietate de alimente și apare în mod natural în multe alimente. Hiponatremia este termenul folosit pentru a descrie cantități anormale de scăzute de sodiu în sânge. Acest lucru apare în principal la adulții în vârstă, în special cei care trăiesc în instituții de îngrijire pe termen lung sau spitale care iau medicamente sau cu afecțiuni de sănătate care epuizează corpul de sodiu, ducând la hiponatremie.
Vărsăturile în exces, diareea și transpirația pot provoca, de asemenea, hiponatremie dacă se pierde sare în aceste fluide care sunt expulzate din corp. Uneori, prea mult lichid care se colectează anormal în organism poate duce la hiponatremie, care ar putea proveni din boli precum insuficiență cardiacă sau ciroza hepatică. În cazuri rare, simplul consum de prea mult lichid poate duce la hiponatremie dacă rinichii nu pot excreta excesul de apă. Simptomele hiponatremiei pot include: greață, vărsături, dureri de cap, stare mentală / confuzie modificată, letargie, convulsii, comă.
Intoxicarea
Prea mult sodiu din sânge se numește hipernatremie. Această afecțiune acută se poate întâmpla la persoanele vârstnice cu deficiențe psihice și fizice care nu mănâncă sau beau suficient sau care au simptome precum febră mare, vărsături sau infecții care provoacă deshidratare severă. Transpirația excesivă sau medicamentele diuretice care epuizează corpul de apă sunt alte cauze. Când sodiul se acumulează în sânge, apa este transferată din celule și în sânge pentru a se dilua. Această schimbare de lichid și o acumulare de lichid în creier poate provoca convulsii, comă sau chiar moarte. Colectarea suplimentară de lichid în plămâni poate provoca dificultăți de respirație. Alte simptome ale hipernatremiei pot include: greață, vărsături, slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, sete intensă, confuzie, afectarea rinichilor.
sursa:harvard.edu
Conținutul acestui site web are scop educativ și nu este destinat să ofere sfaturi medicale personale. Ar trebui să solicitați sfatul medicului dumneavoastră sau al medic specialist calificat cu orice întrebări pe care le aveți cu privire la o afecțiune. Nu ignorați niciodată sfatul medical profesionist si întârziați să apelati la o consultatie din cauza a ceea ce ați citit pe acest site web.
